Când tăcerea doare

Se uita lung, în adânc, fără o vorbă. Se bucura tăcut de luciul apei și de undele firave lăsate în urmă de câteva rațe și de câte o barcă. Am privit-o doar, câteva minute, încercând să-i intuiesc gândurile. Cred că lacul o provoca să-și amintească întâmplări din copilărie, despre care ajunsese să-mi povestească, la un moment dat, tot mai des… Tot mai des… Acum aș mai asculta o dată, și încă o dată, ceea ce îmi povestea odată.

În amintirea ei și a lui, a părinților mei, care s-au înălțat atât de sus încât nu-i mai pot atinge decât cu gândul, și acela înlăcrimat, le urez tuturor oamenilor cu o vârstă respectabilă să aibă parte de o bătrânețe liniștită, cu copii și nepoți gălăgioși în preajmă.

🎉De Ziua Internațională a Vârstnicilor!

Leave a Reply